„În materie de istorie orală, patru au fost în principal forțele care ne-au alimentat cu delicii în acești ani pofta de cazuistică, de istorie filtrată prin destine, fie tragice, fie triumfătoare:
1. lucrarea Irinei Nicolau și a colaboratorilor săi de la Muzeul Țăranului Român, al cărei corelar editorial a fost primul volum din Arca lui Noe;
2. impresionanta suită editorială realizată de Ana Blandiana și Romulus Rusan în seria Analelor Sighet (și nu numai);
3. cărțile Smarandei Vultur (și colaboratorii) privind soarta minorităților bănățene, a sașilor deportați din Ardeal după 1944 etc.;
4. apariția arhivei orale a lui Zoltan Rostas, sociologul care a realizat în anii șaptezeci-optzeci sute de ore de înregistrare cu mărturii despre interbelicul românesc, despre școala de sociologie a lui Dimitrie Gusti și despre echipele sale ‘regale’ care au scanat mediul rural românesc.”
Dan C. Mihăilescu, Litere, Arte, Idei, Nr. 282, 7 iulie 2003
Istorie orala 